După un travaliu ca-n filme, Microsoft a obţinut aprobarea ISO pentru formatul lor, Office Open XML.
Haideţi să parcurgem puţin istoria acestui format. Microsoft cochetează cu formatele de documente bazate pe XML din 2000. Aceste formate au început să fie încorporate în Office XP şi apoi în Office 2003. În 2004 Uniunea Europeană a cerut companiei americane să standardizeze un format deschis, bazat pe XML, cerere la care Microsoft a răspuns pozitiv în 2005. În 2006 OOXML devine standard Ecma, dar în septembrie 2007 nu trece de aprobarea ISO.
Toate bune şi frumoase. Dar de ce atâta vâlvă, v-aţi putea întreba?
De-a lungul timpului, în seria de articole „Lumea Open-Source în săptămâna...” am tot vorbit despre acest format şi despre problemele pe care le are. Am să vă amintesc doar câteva dintre ele. În primul rând, vă daţi seama că aproape toată comunitatea Open-Source a fost împotriva standardizării formatului OOXML. Nu este un format deschis în adevăratul sens al cuvântului, ci este un format protejat de către OSP - un fel de licenţă ce promite „imunitate” dezvoltatorilor vizavi de patente, dar care de fapt nu face nimic. De asemenea, specificaţia este foarte stufoasă şi greu de urmărit (peste 6000 de pagini), iar formatul folosit în Office 2007 se pare că nu coincide cu formatul trimis spre standardizare. De asemenea, Microsoft a folosit formate proprii pentru fel de fel de implementări în OOXML, ignorând recomandările organizaţiilor internaţionale care se ocupă de standardizare (de exemplu, pentru imagini, în OOXML e folosit formatul VML în loc de standardul SVG, recomandat de W3C). Având în vedere şi nenumăratele probleme tehnice pe care le are, OOXML nu ar fi trebuit să obţină aprobarea ISO!
Dar Microsoft e în stare să facă orice pentru a obţine ceva! Evident, au cumpărat voturi acolo unde s-a putut. Scandaluri s-au ivit, dar măsuri nu s-au luat. Uitaţi doar câteva exemple de ţări care la prima votare au zis „NU” sau s-au abţinut şi în final au zis „DA”. România este una din ţările care mereu au sprijinit Microsoft, din cauza intereselor politice. La ambele sesiuni de votare România a fost pro OOXML. La fel, au fost cumpărate şi muşamalizate voturi.
Ce se va întămpla de-acum încolo? În primul rând, e bine de ştiut că speranţă mai există. Conform procedurilor legale, timp de două luni se poate face apel la decizia ISO. De asemenea, Uniunea Europeană e cu ochii pe Microsoft şi acum investighează modul prin care aceasta a abuzat de poziţia dominantă de pe piaţă pentru a-şi impune formatul de transmitere a documentelor. Sunt de acord cu Mark Shuttleworth care a spus că ziua în care OOXML a fost aprobat ca standard ISO e o zi tristă pentru toţi, încrederea oamenilor de rând în modul în care nişte standarde sunt procesate şi aprobate scăzând considerabil. Şi Red Hat şi IBM şi mulţi alţii şi-au exprimat criticile la adresa ISO şi şi-au reafirmat suportul pentru ODF, standardul ISO cu adevărat deschis.
Indiferent ce s-ar întâmpla, vă recomand să folosiţi ODF. ODF este un format standardizat ISO, 100% deschis şi liber, susţinut de IBM, Red Hat, Novell, Google etc, implementat în OpenOffice, KOffice, Google Docs, IBM Lotus etc şi folosit de ţări ca: Rusia, Japonia, Brazilia, India, Italia, Polonia, Africa de Sud, Norvegia, Coreea etc.
Detalii: anunţul oficial ISO
miercuri, 16 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu